Babadag, orașul de pe piatră.

Babadag e una dintre puținele localități din zonă care au crescut: 9.213 locuitori la recensământul din 2021, față de 8.940 în 2011. Stă în depresiunea pârâului Tabana, între dealuri de până la 250 de metri din rocă granitică și calcaroasă, acoperite pe alocuri de pădure, cu lacul Babadag spre est și Razelmul dincolo de el. Are cele mai vechi monumente otomane din România și, sub centrul actual, straturile unei așezări romane. Iar la câțiva kilometri se află poligonul militar Babadag, adus la standarde NATO cu o investiție americană și folosit constant pentru exerciții multinaționale.

Ce executăm aici

Aici săpătura nu e săpătură, e spargere. Pe podișul Dobrogei roca apare adesea la mai puțin de un metru, iar asta schimbă complet economia unei lucrări de pământ: nu contează câți metri cubi, ci de la ce cotă începe stânca și cât de tare e. Un excavator cu cupă se oprește acolo unde un picon hidraulic abia începe, iar diferența dintre o estimare făcută din ochi și una făcută după foraje se măsoară în săptămâni.

Vestea bună e că roca scoasă nu e deșeu. O trecem prin concasorul mobil chiar pe amplasament și o refolosim ca strat de fundație pentru platforme și drumuri tehnologice. Pe o lucrare cu mult volum de rocă, materialul care în altă parte s-ar plăti de două ori — o dată ca transport la groapă, o dată ca piatră adusă din carieră — devine aici cea mai ieftină resursă de pe șantier.

Peste asta se adaugă două particularități locale. Prima: în centrul vechi, orice excavație poate atinge straturi romane sau otomane, deci supravegherea arheologică se pune în grafic din start, nu după prima descoperire. A doua: exercițiile din poligon vin cu restricții temporare de circulație pe drumurile din jur, așa că transporturile grele se programează verificând în prealabil intervalele anunțate. Niciuna nu e o piedică; amândouă devin una dacă sunt aflate târziu.